RSS Feed

N-o să-ți vină să crezi câte lucruri ai în comun cu Charles Dickens, o Românie plină de Scrooge

vezi toate articolele de
14 Dec 2015 la 14:37 comenteaza acum 989 vizualizari.

Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri, era timpul raţiunii, era timpul prostiei, era epoca credinţei, era epoca incredulităţii, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranţei, era iarna disperării, aveam totul înainte, nu aveam nimic înainte, mergeam cu toţii în rai, ne comportam exact invers – pe scurt, perioada semăna atât de mult cu prezentul, încât unele dintre cele mai gălăgioase personalităţi insistau că trebuia să fie receptată, bine sau rău, numai la gradul de comparaţie superlativ. (Charles Dickens, Poveste despre două orașe)

It-s beginning to look a lot like Christmas/ Everywhere you go…nu? Brazi împodobiți, vitrine strălucitoare, colinde, tot tacâmul. Plus programul televiziunilor, Home alone –ul de sezon, alte filme de Crăciun, povești, desene animate, țol festiv. Probabil zilele următoare, cât mai aproape de Ajun, ecranizările după Poveste de Crăciun a lui Charles Dickens vor curge râuri, râuri. Și nici nu e de mirare, e una dintre cele mai populare și frumoase povești petru cei mici și cei mari. Ne emoționăm când îl vedem pe Scrooge ignorând sărăcia, ne indignăm când zgârcitul Scrooge se uită disprețuitor la copiii care cântă colinde – da, unii pentru un bănuț în plus. Sau pentru un colț de pâine. În realitate, statistic vorbind, la nivel de sărăcie (mai ales în rândul copiilor) România lui 2015 este destul de asemnănătoare cu Anglia lui Dickens din prima jumătate a secolului XIX. Și la fel ca discursul unora dintre români – discursul foarte popular pe atunci era că sărăcia reprezintă o condiție naturală a muncitorului care își folosește mâinile pentru a-și câștiga traiul. Și pe atunci, chiar și între săraci se făcea o distincție (de cele mai multe ori subiectivă) – existau săraci care meritau mai mult ajutor din partea statului și săraci care nu meritau nimic, erau leneși și bănuiți că beau banii alocați de către stat copiilor. Iar Anglia era divizată în două națiuni diferite (potrivit lui Benjamin Disraeli în cartea Sybil): Două națiuni între care nu există relații sau simpatie; care nu-și cunosc obiceiurile, gândurile și sentimentele, ca și cum ar fi venit de pe planete diferite; care sunt formate din specii diferite, se hrănesc cu mâncare diferită, se comportă diferit și sunt guvernați de altfel de legi…bogații și săracii.

Chiar la începutul Poveștii de Crăciun, atunci când Scrooge este întrebat dacă nu vrea să ajute oamenii săraci prin donații acesta refuză să-i ajute considerându-i inutili și spunând că ar trebui să-și câștige pâinea lucrând în locurile special amenajate pentru oamenii săraci (un fel de aziluri dar cu muncă în folosul comunității). Lui Scrooge i se pare firesc și ca cei care nu vor să muncească (atenție, în condiții inumane) să moară – să scadă suprapopularea. Sună cunoscut?

În România lui 2015, mulți dintre copii se vor bucura anul acesta dacă vor primi o portocală de Crăciun. Și poate o cină caldă. Jucării, povești, acestea sunt rezervate copiilor care vin dintr-o altă lume – pentru că da, prăpastia dintre oamenii avuți și cei săraci se lărgește pe zi ce trece. Iar în România nu există inițiative de integrare timpurie a copiilor, bugetul e proporțional cu importanța acordată – 0,35% din PIB, cel mai mic din UE. Unul din trei adolescenți e analfabet funcțional, conform studiilor. Principalul motiv e că abandonează școala în ciclul gimnazial. Cei mai mulți ajung asistați social și își cresc copiii în sărăcie. Și tot așa. Și de fiecare dată, în fiecare an, alți Scrooge locali vor vocifera ca aceștia să meargă la muncă și nu la întins mâna, etc.

Dar nu doar despre sărăcia din Poveste de Crăciun vreau să vorbesc aici. Dickens a scris mult despre inegalitățile sociale ale vremurilor sale. A radiografiat cu atenție o bună parte din orânduirea capitalismului secolului XIX cu tot cu sistemul lui bancar. În Poveste despre două orașe, spre exemplu, temele principale sunt: sărăcia în rândul copiilor, inegalitatea socială și nivelul uriaș al ratei șomajului. Și ceea ce e mai trist, așa cum subliniază Ionuț Vulpescu aici este că s-a ajuns la un soi de consens cum că, pentru România, sărăcia nu este o problemă. Asta deși: studiul Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil, care spune, între altele altele: „Peste o treime din copiii României trăieşte în sărăcie (s.m.). Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de sărăcie severă, cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF. 40% din populaţia României se află în risc de sărăcie şi excluziune socială (al doilea cel mai mare procent din UE, 28%) în timp ce 29% din populaţie trăieşte în sărăcie extremă.

Unul dintre subiectele foarte discutate ale sfârșitului lui 2015 este acesta al legii băncilor care ar permite clienților să dea băncilor casele ipotecate și să scape de datorii – zic să vedem ce făceau băncile lui Dickens.

Mica Dorrit a lui Dickens prezintă de la bun început închisoarea faimoasă pentru datornici din Londra – Marshalsea – cea în care a fost închis și tatăl autorului. Pentru că în perioada aceea datornicii către bănci erau închiși în momentul în care se aflau în imposibilitatea de a-și plăti datoria. (De altfel și în David Copperfield aflăm despre închisorile datornicilor însă cu mai puține amănunte) În Mica Dorrit însă închisoarea datornicilor are un loc central. Dickens a fost un critic desăvârșit al băncilor – scriind despre felul în care practicile lor frauduloase subminau statul, despre cum își ascundeau faptele, despre datoriile toxice pe care le rostogoleau la infinit cu ajutorul birocrației de atunci. Domnul Merdle din Mica Dorrit este personajul omniprezent în societatea capitalistă victoriană. El trage toate sforile, este membru al parlamentului, dezvoltator imobiliar și bancher în același timp. Hm, sună cunoscut și asta nu-i așa? În același timp, portretul lui William Dorrit, închis pentru o perioadă de 20 de ani pentru datorii ne arată care era exact proporția unui așa zis faliment personal. Portretul bărbatului este în amănunt descris de către Dickens după cel al propriului său tată.

Nu știu dacă vă mai amintiți – în vară, când s-a mai discutat despre legea insolvenței, vicepreședintele CEC, Mirela Iovu spunea că Practica a arătat că, dacă se ajunge în insolvenţă, se pune în mişcare un mecanism atât de complex şi de imprevizibil încât rişti ca la final să constaţi că, de fapt, garanţiile tale sunt fără valoare sau au fost utilizate pentru alte plăţi. Tot ea vorbea despre cum în Roma antică, faliţii erau ucişi şi tăiaţi în atâtea bucăţi câţi creditori aveau, în Evul Mediu erau legaţi la stâlpul infamiei, iar în epoca modernă erau băgaţi la închisoarea datornicilor. Nu știu dacă vă mai amintiți primăvara anului 2012 atunci când președintele ARB și CEC Bank, Radu Ghețea spunea: Dacă ai primit ceva cu împrumut, trebuie să-l dai înapoi. Deci să nu-și închipuie nimeni că poate scăpa de o datorie: fie face pușcărie, fie i se iau toate bunurile. În 2013, Guvernatorul Băncii Naționala României, Mugur Isărescu, povestea și el firesc despre importanța reputației comercianților, în secolul al XIX-lea, care își plăteau datoriile pentru a nu ajunge la închisoarea datornicilor, în antiteză cu practica actuală a unor oameni de afaceri, de a-și trimite banii în paradisuri fiscale. (aici)

Nu intru acum în amănunte despre legea insolvenței persoanelor fizice (e un subiect mai amplu) am dorit doar să fac o paralelă între derapajele economice societale ale vremurilor lui Dickens din secolul XIX și cele cât se poate de actuale din România lui 2015. Și vorba aia din reclamă – măcar de Crăciun, fii mai bun!

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
M-am născut într-o zi de vineri - 13
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!